Bianca
si
Sabina

Replace this text with your alternative text. Include a link for the user to download the Flash Player.

    ...şi sunt mama gemenelor Bianca si Sabina. In februarie 2008, fetiţele mele au fost diagnosticate cu tulburare de tip autist. Iniţial nu ni s-a pus un diagnostic clar, dupa cum se întâmplă în marea majoritate a cazurilor, deşi noi ca părinţi ne-am pus semne de întrebare începând cu vârsta de un an. După această vârstă situaţia a început sa se schimbe vizibil. Deşi sunt primii noştrii copii şi nu am mai avut experienţa creşterii  altora... ne-am dat seama ca ceva nu este în regulă. Nu făceau contact vizual, sau foarte slab, nu arătau cu degetul ce vroiau, le intuiam dorinţele ghidaţi de plânsete şi crize de furie, nu răspundeau la comenzi, să aducă ceva sau să pună vreun obiect într-un loc indicat, începuseră să nu mai fie interesate de jucarii, de mediu, de persoane şi copii.

    A fost o perioadă de stagnare din punct de vedere cognitiv, al limbajului, al autoservirii şi chiar motoriu. Apoi a urmat o perioadă chiar de regres. Primele cuvinte ale fetiţelor noastre, spuse în jurul vârstei de 7-8 luni: mama, tata (care la momentul respectiv ne-au adus o bucurie imensă în suflet şi lacrimi în ochi, şi cu a căror amintire ne hrănim şi în prezent, în speranţa că acestea vor reînvia curând) au dispărut cu desăvârsire, fiind înlocuite de autostimulări verbale repetitive şi fără sens, dar şi de urcat, coborât scări, la nesfarsit, dat in leagan in jur de 40 de minute, chiar 1 oră, închideri, deschideri de uşi, sertare, perioade lungi de timp. Dacă erau oprite din astfel de activităţi făceau crize de isterie, şi lista rămâne deschisă...

   Citeşte mai departe... Click Aici!